Project Description

Crize noi / Medii vechi

Expoziție online/offline

15 – 21 martie, 2021

Crize noi / Medii vechi
Expoziție online/offline

15-21 martie 2021 (deschiderea: luni, 15 martie 2021, orele 18:00-20:00)
Galeria Aparte, UNAGE Iași

Interval online: 15 martie – 15 mai 2021 | Pagină expoziție online

Expun studenții specializării Artă Murală, Anii II și III, promoția 2020-2021:
Alexandra-Ștefania Andrieș, Luminița-Elena Lupu-Agache, Ștefan-Valentin Buldum, Iulia-Georgiana Constantin, Ionela Gherman, Dumitrița Gurău, Andreea Grosu, Andreea-Violeta Hustiu, Lorena-Cristiana Luchian, Andreea Mercheş, Ioana Mihai, Emanuela Minciună, Diana-Gabriela Muraru, Andreea Pulpan, Alexandra-Soltana Ştirbu, Gabriela Tatari

Coordonatori:
Dan Acostioaei, Andrei Timofte

Tehnician: Nicu Oniciuc

Expoziția prezintă o serie de activități artistice realizate de către studentele/ții specializării, ce semnalează posibilitățile și limitele producției artistice și ale mediilor de expunere multimedia  în contextul pandemiei actuale. În relație cu schimbările socio-economice produse de crizele și tensiunile ancorate în pericolul reprezentat de virusul SARS COVID 19, izolarea în cadrul interior reprezintă nu doar o măsură de autocontrol asociată conservării umane ci și o măsură de închidere a sinelui în relație cu societatea. Prin abordări experimentale, performance-urile realizate de colectivul anilor II și III, caută să descopere mijloacele de comunicare și „exorcizare” ale acestei subiectivități. Ea devine vizibilă în raportul dintre corpul determinat să performeze, mediul de expunere ocupat și retragerea temporară a corpus-ului social.

Dicotomia specifică a formulei „Crize noi /Medii vechi” face referire la imposibilitatea de estimare a urmărilor și de distanțare față de actualitatea raporturilor sociale influențate de crizele generate de virus. La nivel lingvistic, ansamblul expozițional sugerează anularea simbolică a modalităților de expresie specifice artei performative nouzeciste din spațiul românesc. Similar inovării mediului de expresie generat de introducerea camerelor VHS color, dispozitivele contemporane utilizate de participante/ți generează ajustarea practică și conceptuală a pozițiilor asumate prin intermediul lucrărilor. În contrastul adoptării metodice a limbajelor specifice noilor medii (adresate unei stări de pericol identificat sau imaginat), în lucrările studentelor/ților „inamicul” este incorporat, reciclat și reimaginat, având posibilitatea de a circula în interiorul practicii artistice emergente.

Paradoxul tragic al ineficienței de a controla răspândirea virusului global este sugerat de contracararea iluzorie a efectelor sociale, culturale și de consum ce devine posibilă prin aproprierea indispensabilă a mijloacelor de expunere online. Privite sub umbrela „stărilor de urgență” interne și externe propriului corp, concepte precum cel al „vechiului” și „noului” devin irelevante. Subtilitatea formală a materialelor expuse este generată de diversitatea dispozitivele de înregistrare și montaj utilizate de studente/ți. Ajustarea funcțională a mediului de expresie reflectă o lipsă a distincției dintre atribute precum „copie” vs. „imitație” – „cauză” și „efect”, „criză” și mediu(mijloc)”. De la începutul pandemiei, prin intermediul telefoanelor personale replicăm și contribuim (poate involuntar) la formalizarea comunicării și a socializării virtuale, participând totodată și la extinderea decalajelor sociale existente în societatea românească.

În acest cadru, specificul expozițional formal (galerie white cube) – informal (canal youtube DIY) ridică problema solidarizării și sugerează lipsa resurselor în rândurile sociale mai puțin privilegiate, de obicei externe câmpului de învățământ superior. În contrasul imposibilității de comunicare, echipa proiectului a decis strămutarea lucrărilor din galerie și în spațiul virtual în vederea sporirii accesului la conținutul artistic pentru o perioadă mai mare – Este galeria o copie a canalului virtual sau viceversa? Așadar, galeria aparte – spațiul comun activității artistice universitare – va fi redată prin alterarea disponibilității, „accesibilă dar inaccesibilă” până la terminarea programului expozițional online pentru a sublinia (cel puțin la nivel simbol și cultural) o pierdere comună.

(Dan Acostioaei, Andrei Timofte)