LAST CHRISTMAS (of Ceaușescu)

Anton Roland Laub este un artist născut în România și care trăiește de mai bine de douăzeci de ani la Berlin. După stabilirea sa în Germania, a făcut studii de artă și, în ultimii ani, a realizat proiecte de fotografie și cărți de artist care problematizează dictatura comunistă din România și moștenirea ei. Pentru scena românească de artă contemporană, subiectul este bine cunoscut și, în prezent, lipsit de interes. Putem explica acest lucru prin interesul elitelor intelectuale pro-occidentale pentru integrarea în lumea vestică în timpuri complicate ce au urmat euforiei aderării la Uniunea Europeană acum aproape cincisprezece ani.

În opinia mea, cred că proiectele lui Anton Roland Laub sunt relevante în contextul românesc nu prin subiectul ales, ci prin modul de tratare al lui. Proiectele „Mobile Churches” și „Last Christmas (of Ceaușescu)”, acesta din urmă prezentat în Galeria Aparte, sunt modele de cercetare artistică prin rigoarea conceptuală, abordarea contemporană a fotografiei documentare și prin folosirea creativă a formatului cărții de artist. Fotografiile din expoziție, grupate tematic ne prezintă, într-o manieră subiectivă, casa lui Ceaușescu din București și camera de la Unitatea militară din Târgoviște unde a fost judecat și executat cuplul Ceaușescu în timpul Crăciunului 1989. Imaginile de arată detalii insignifiante pentru privitor, obiecte-martor ale vieții de zi cu zi a familiei dictatoriale sau ale simulacrului de proces fotografiate spontan, de multe ori cu o lumină flash frontală într-o estetică de tip snapshot. Fotografia documentară contemporană a depășit funcția primară de a ne arăta cu obiectivitate ceva ce a existat în realitate și a devenit o platformă pentru experimente formale și comunicaționale. Imaginile nu trebuiesc interpretate singure, sensul construindu-se prin analiza lor în ansamblul acestui puzzle vizual. Leitmotivul proiectului este mașina de scris a tatălui artistului, simbol al rezistenței și al independenței individuale în cadrul unui regim politic opresiv.

Istoria personală a artistului interferează cu cea publică pentru care o cunoaștem cu toții. De fapt, Anton Roland Laub ne spune în subtext că nu putem construi o societate normală fără să clarificăm trecutul nostru recent, fără să dăm un răspuns clar de ce a fost nevoie să moară mai bine de o mie de oameni în decembrie 1989, pentru a avea loc o schimbare dramatică de regim politic. (Matei Bejenaru)

LAST CHRISTMAS (of Ceaușescu) is a seismographic search that examines the dysfunctional dynamics and institutional memory of the Romanian Revolution three decades later. I visited museums that bear witness to the events of that time and questioned their transparency, or to what extent it is only claimed. The focus is directed at the agency of things and what they reveal or conceal. The work questions constructions of power and the latency of controversy related to (in)justice and (dis)orientation.

Dealing with the fall of the Romanian dictator Ceaușescu on Christmas Day 1989, three places are at the fore: the execution site in Târgoviște, the city where Vlad the Impaler alias Dracula once resided, Ceaușescu’s private house in Bucharest, and Casa Poporului, the never inaugurated ruler’s palace. How do they look back on us today? All three are ‘traumatised’ places, silent witnesses of an undead past.
Parallel to this, I photographed my father’s old typewriter in front of a green-screen. Every year in the 1980s around Christmas, my father had to register the imprints of each key and submit them to the police (miliția), who archived the profiles of every single typewriter in the country. This way, they could identify the typewriter, should it be linked to any critical writings, leaflets etc.

At the end of 2019, 30 years after the system change, an EU resolution was passed, calling on the Romanian state to officially process the past events. While the overthrow of other East European dictatorships in 1989 was mostly peaceful, Romania’s revolution ended in a bloodbath. To this day the dead have not been atoned for.

Eveniment realizat de Centrul Cultural German în colaborare cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, Sala Germană de Lectură, cu sprijinul Goethe-Institut și al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași.