Future Perfect #6

Abstract
Nu suntem atât de naivi încât să credem că ceea ce am numi nouă generație poate fi în vreun fel anticipat sau evaluat printr-un limbaj sau într-o cheie deja academizată și deci moartă. Ceea ce ne interesează aici este să trasăm granițele unui câmp de bătaie, un ring de luptă, să stabilim cadrul (imposibil) al unei revoluții care va fi venit. Pentru că suntem siguri că altceva nu ar face decât să încheie ceva neînceput sau să repete ce este deja bine știut. Artiștii pe care îi numim consacrați nu caută lucruri sau oameni inteligibili ci mai degrabă se încăpățânează să pună degetul pe ceva care arde, chiar dacă acest lucru nu ar face altceva decât să anunțe propriul lor sfârșit.

Concret
Artiștii Miklósi Dénes și Miklós Szilárd se lasă stârniți de echipa curatorială a Fabricii de Pensule și angajați într-un demers care îi repune în logica lucrului cu mizele și comunitățile locale prin selecția unor artiști din generații mai tinere și curatorierea câte unei expoziții cu aceștia. (Răzvan Anton și Mihai Iepure-Górski)

Decalaj între generații
Conform propunerii lansate de curatorii Fabricii de Pensule, în fiecare generație nouă există un potențial revoluționar, dar dacă le alăturăm un limbaj prea devreme, le stingem flacăra înainte ca ea să se aprindă. Fabrica de Pensule a lansat o platformă prin care artiști din diverse generații pot interacționa între ei, dar pe care în același timp o definesc ca pe un „câmp de luptă”, un loc unde vechiul și noul se ciocnesc într-un mod inevitabil. Pornind de la această bază, artiști considerați ca fiind „consacrați” dezvăluie focul cu un curaj prometeic și, în același timp, ei se retrag în siguranța rolului de curator, respectiv în propriile lor mitologii.

Noi am ales să menținem ipoteza conform căreia fiecare generație nouă aduce valuri noi de potențialitate. Între fiecare asemenea început și sfârșit am identificat o problematică greu de definit: decalajul între generații. Am încercat să dăm o vizibilitate acestui hiat prin căutarea unor concepte care persistă între toți acești oameni, aflați în diferite faze ale vieții. Ca să putem arunca o privire la acest hiat, fiecare dintre noi am creat câte o păpușă modelată după propria persoană, și cu ajutorul acestor dubluri am încercat să populăm această problematică, asemenea unei vitrine de muzeu sau unei diorame. Munca noastră comună a luat forma finală a unui eseu video, realizat prin contribuția a trei artiști care abia au ieșit din facultate, respectiv artiști din generațiile mai în vârstă, astfel incluzând reprezentanți din toate generațiile care sunt în viață în momentul actual. Prin montaj am alăturat diferite teme, adresate la distanță între veacuri. S-a reliefat o temă recurentă, raportarea la învățământul artistic, iar tensiunile ce au apărut din interogările reciproce ne-au confruntat cu relațiile de forță între generații, întâmpinate în contextul diferitelor instituții. (Dénes Miklósi și Szilárd Miklós)

Partener: Galeria Aparte – UNAGE Iași

Evenimentul face parte din programul Living the future – modalități de susținere a creației artistice într-un timp imposibil.

Program cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Proiect organizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca.