Ștefan Judele

În scurtele sale filme video experimentale, finisate prin procesarea imaginii generate pe computer, Ștefan Judele propune o serie de micro-narațiuni ale explorării de sine construite după un model absurdist. Într-unul dintre filmele sale video, simbolismul interferează cu absurdul prin crearea unui context vizual în care volume abstracte reflectante, corpuri digitale geometrice create în softul Cinema 4D, sunt juxtapuse peste un peisaj natural artificializat prin redarea unei stări a personajului interpretat de autor. Într-un alt film video, autorul construiește un mesaj subtil pe marginea unei ambiguități tehnice și existențialiste, plecând de la portretizarea a două personaje, dintre care unul e agitat, aflându-se aparent într-o anumită stare de conștiință similară unei stări de panică generată de sfărmarea și prăbușirea „cerului” lumii în care apare, iar celălalt fiind surprins într-o poziție corporală în formă de „T”, poziție care în industria modelajului şi a animației 3D reprezintă o stare de „mod implicit” înainte ca personajul să primească o serie de caracteristici.